COMUNITATE
Primăria Șuici
COMUNA ȘUICI
Are în componența satele Șuici, Rudeni, Ianculesti, Paltenu, Pauleni , Valea Calului și este situată în partea de nord-vest a județului Argeș, pe vechiul traseu ce leagă reședința Basarabilor, Curtea de Argeș, cu Țara Loviștei, străbătută de DJ703H (pe acest drum a mers, în anul 1330 şi oastea lui Carol Robert, în drumul spre celebra bătălie de la Posada), scăldată de apele râului Topolog pe ale cărei albie este amlasată o salbă de micro-hidrocentrale, străjuită de crestele munților Cozia și Negoiu, reprezintă un important peisaj pitoresc, menționat în Jurnalul de Călătorie al scriitorului Alexandru Vlahuță.
Aceasta își are identitatea de peste cca 500 de ani.
Este atestată documentar în anul 1501, 1 septembrie, fiind consemnat într-un document la Târgoviște “vlastelinul Badea ot Șuici”.
La 1505 Radu cel Mare Voievod întărește stăpânire lui Jupan Badea din Șuici și fiilor săi ”prea cinstitul vlastelin al domniti mele jupânul; Badea din Șuici și fiii săi I se confirmă cca 14 sate și munți”- Viață Feudală în Țară Românească și Moldova (SEC XIV-XVII, pag. 185).
Legenda spune că primii locuitori ai acestui sat au fost niște păstori refugiați cu oile din Ardeal. Printre aceștia se află și o tânăra față, Șuica, înzestrată atât cu frumusețe fizică și sufletească, dar și foarte pricepută și talentată pe care oamenii au îndrăgit-o și apreciind-o pentru faptele ei frumoase au dat denumire așezării după numele ei – Șuici.
În ordinea amplasării zonale, a însemnătății și importanței istorice, încă de la intrare în comună se găsește trunchiul stejarului multisecular (conservare), stejar la umbra căruia se spune că a poposit Mihai Viteazul cu oastea sa în drumul ce a precedat bătălia de la Șelimbăr(1599), deschizându-și astfel calea spre cetatea Albă Iulia, unde a fost înfăptuită prima unire a celor trei principate românești: Țară Românească, Moldova și Transilvania.